de arh. Alexandru Găvozdea, lider Sibiu2024
La începutul lunii iulie am participat la Congresul Mondial al Arhitecților de la Copenhaga, purtând cu mine spiritul Sibiului, de oraș care încearcă să împletească dezvoltarea și modernitatea cu identitatea istorică.
6000 de arhitecți, din 135 de țări, 150 de sesiuni de dezbatere, 250 de lucrări științifice prezentate și 400 de vorbitori, acesta a fost Congresul în cifre. S-a încheiat cu un document de 10 principii pentru o schimbare rapidă în mediul construit – intitulat „Lecțiile de la Copenhaga”.
Cele 10 principii urmăresc să creeze un limbaj comun, pentru arhitecți și dezvoltatori deopotrivă, pentru a accelera schimbarea, în condițiile în care industria construcțiilor reprezintă, ea singură, 40% din emisiile globale de carbon și produce 35% din deșeurile totale.
Congresul a demonstrat că soluțiile arhitecturale există și contribuie deja la comunități durabile și la creșterea calității vieții. Vreau să vă port prin ceea ce am văzut, auzit și trăit acolo și să vă invit la un exercițiu de imaginație despre Sibiul acordat cu cele 10 învățăminte de la Copenhaga.
Am schimbat, cu confrații mei arhitecți din întreaga lume, din spații culturale extrem de diferite, din Africa, până în Asia și America Latină, o mulțime de idei inovatoare și opinii și am rezonat profund cu ideea că orașul viitorului, centrul tuturor discuțiilor, este un organism care trebuie să evolueze în jurul oamenilor.
De la stânga la dreapta, arh. Ștefan Bâlici, președinte OAR, arh. Șerban Țigănaș, fost președinte OAR, arh. Thomas Vonier, fost președinte International Union of Architects (UIA), arh. Esa Mohamed, fost președinte UIA și arh. Alexandru Găvozdea, fost președinte OAR
M-am bucurat să descopăr în cele patru zile de dezbateri intense că Platforma Sibiu2024 a integrat și operaționalizat în propuneri de politici publice concrete câteva dintre cele 10 lecții de la Copenhaga.
Prima a fost și cea mai puternică: Nu există frumusețe în excludere!
Să planificăm și să construim în primul rând cu gândul la cei vulnerabili, la autonomia lor și la demnitatea pe care o câștigă prin autonomie.
Sibiu poate să fie mai incluziv decât este astăzi, un oraș unde fiecare clădire, fiecare spațiu public, fiecare stradă reflectă respectul pentru locuitorii săi. Fiecare element al orașului contribuie la crearea unui mediu în care fiecare sibian să se simtă valorizat și să aibă un rol activ în formarea identității orașului.
Reutilizarea patrimoniului construit existent, istoric sau recent, mi-a amintit de bogăția arhitecturală a Sibiului și de importanța păstrării și valorificării acesteia. Fiecare clădire istorică renovată, fiecare zid de piatră vechi, curățat și reparat, fiecare acoperiș reabilitat – toate acestea nu doar că adaugă frumusețe orașului, dar și contribuie la păstrarea identității sale unice. Mai avem în Sibiu și rămășițe de spații industriale pe care putem să le reinventăm, în loc să le dărâmăm și să construim altceva în loc.
Să utilizăm și să potențăm tot ceea ce avem deja, este mesajul pe care-l aduc de la Copenhaga la Sibiu și este direcția pe care mi-am asumat-o ca arhitect cu biroul meu și ca președinte al Ordinului Arhitecților din România. Mai mult decât o convingere personală, este o practică, validată deja, în multe locuri din lume.
Un alt principiu fundamental de la care pornește arhitectura viitorului este că nicio construcție nouă nu trebuie să distrugă un spațiu verde existent.
Mi-am imaginat Sibiul ca un exemplu de simbioză între urban și natural, unde spațiile verzi sunt considerate parte integrantă a peisajului urban și nu un obstacol pentru dezvoltare și construcții, așa cum sunt tratate, din păcate, în multe locuri din România.
Cu grădini comunitare, care să ofere nu doar flori, legume sau fructe, dar să fie prilej de întâlnire și socializare, un simbol al solidarității comunitare și al preocupării pentru mediul înconjurător. Cu spații construite care se transformă în adevărate ecosisteme urbane și cu râul Cibin, o parte vitală a orașului, protejat și integrat în peisajul urban.
Am adus cu mine aceste viziuni și am început să mă gândesc cum aș putea să le punem în practică, în Sibiu.
Să extindem spațiile publice, chiar limitând extinderea celor private, să le transformăm în locuri unde pietonul este prioritar, unde oamenii își împart experiențele de viață și cele cu orașul, infuzate cu vegetație perenă, diversă, locală. Contactul cu natura are un impact benefic asupra sănătății noastre, atât fizice, cât și mentale, dar și asupra productivității și creativității noastre. Să încurajăm, mai mult decât o facem în prezent, crearea unor condiții sigure și agreabile pentru mersul cu bicicleta, care să facă acest mod de deplasare mai atractiv. Și să implicăm fiecare sibian în viața orașului.
Spațiul public, împărtășit de vecinii de bloc, de copii, într-un cartier de locuințe din Copenhaga
Astăzi, când privesc Sibiul, îl văd în viitor, un oraș transformat, care și-a redescoperit legătura cu natura și cu oamenii săi. Văd un oraș care a învățat să-și valorizeze resursele și să respecte mediul înconjurător. În care oamenii trăiesc și lucrează împreună, construind o comunitate puternică și durabilă.
Este un vis în care Sibiul nu este doar locul în care trăim, ci ne definește ca oameni și ne îmbogățește viața.
Pentru a face acest vis realitate, avem nevoie de locuitori conștienți de importanța dezvoltării urbane durabile și dispuși să contribuie cu timp, gânduri și idei la aceasta.
De guvernanți și de administrații locale care să ia decizii în interesul cetățenilor, cu respect pentru mediul înconjurător, construit și natural. De arhitecți și de urbaniști care să lucreze cu grijă și responsabilitate. Și de o viziune pe care să o articulăm împreună: cetățeni, arhitecți și administrație.
Dar în primul rând avem nevoie o schimbare de mentalitate, de trecerea de la o gândire de scurtă durată la una de lungă durată. Să ne gândim nu doar la ce este mai convenabil pentru noi în prezent, ci și la ce este mai bine pentru generațiile viitoare. Cred cu tărie că acest lucru este posibil, să construim împreună Sibiul pe care ni-l dorim, Sibiul viitorului, Sibiul nostru.
Lasă un răspuns