de arh. Alexandru Găvozdea, lider Platforma Sibiu2024
Timișoara anunța în urmă cu trei zile semnarea contractului de finanțare în valoare de 25 de milioane de euro a Campusului de învățământ dual ce se va construi până în 2026. Proiectul de infrastructură educativă este finanțat din bani europeni, prin Planul Național de Redresare și Reziliență – celebrul PNRR. Campusul timișorean este al șaselea care a semnat deja contractul de finanțare, adică are asigurați banii să realizeze construcția.
Și de ce ne pasă nouă aici, la Sibiu, de campusul timișorenilor? – mă puteți întreba, pe bună dreptate. Un contract de finanțare semnat înseamnă certitudinea că proiectul se va realiza, că banii pentru derularea lui sunt asigurați.
Și noi, la Sibiu, avem un proiect de campus de învățământ dual care a obținut aprobarea spre finanțare, un fel de pre-aprobare. Numai că, ceea ce nu ne spune nimeni pe față – și mă refer la politicienii care conduc, este că sunt 29 de campusuri duale aprobate spre finanțare de pe tot cuprinsul țării, iar bani cuprinși în PNRR sunt doar pentru maxim 16 dintre ele (cu un plafon de finanțare specificat de PNRR de 21,12 milioane euro per campus). Așadar, nu toate cele 29 de campusuri duale cu care se laudă politicienii prin presă vor primi finanțarea.
La finalul lui iunie, Consorțiul format din Universitatea “Lucian Blaga” și Primăria Municipiului Sibiu, împreună cu alți 15 parteneri din Municipiu și din mai multe localități din județ, ne anunța că proiectul este în linie dreapta pentru finanțare. Pentru a întruni condițiile de eligibilitate cerute de finanțarea prin PNRR, Primăria Sibiu a cumpărat și a pus la dispoziția proiectului un teren cu o suprafață de 20.000 mp, pe Calea Dumbrăvii, în valoare de peste 6,5 milioane de euro. Deci noi, cetățenii Sibiului, am depus deja mari eforturi financiare pentru acest proiect.
Întrebarea care se pune este de ce nu tratăm acest proiect la importanța sa reală? Cu finanțarea încă incertă, dar odată aprobată, Campusul Dual ar deveni cel mai mare de proiect de investiție în infrastructură publică din ultimii 30 de ani.
De ce nu asigurăm proiectului notorietatea cuvenită printre sibieni și susținerea lor? De ce nu discutăm public toți cei implicați – membrii Consorțiului, societate civică despre ce este de făcut pentru a obține semnarea contractului de finanțare, despre cum ar trebui să arate acest Campus la standarde contemporane de infrastructură educațională și impactul lui asupra vieții orașului?
Mi-am pus toate aceste întrebări, alături de cei ce au participat sâmbătă la o discuție organizată pentru sibieni, de Filiala Sibiu – Vâlcea a Ordinului Arhitecților din România, prin platforma de dialog urban FOR Sibiu, despre viitorul, posibilul, probabilul Campus dual de la noi din oraș. Am fost surprins să constat că nu a fost prezent niciun membru al Consorțiului la această discuție necesară cu cetățenii Sibiului despre viitorul Campus.
Exemplu de bună practică propus de FOR Sibiu pentru Campus dual: Liceul de artă Lumit, Finlanda
25 de milioane de euro pentru infrastructură educațională nu vin în fiecare zi în oraș. Vin odată la 30 de ani, dacă vin.
Rog organizațiile membre ale Consorțiului să deschidă discuția despre Campusul dual și către cetățeni. Vrem să știm ce șanse sunt să se semneze contractul de finanțare cu Guvernul României, și mai ales care sunt etapele construcției, cum se decide proiectul de construit și care sunt mecanismele prin care proiectul de construit ia în calcul opinia sibienilor.
Lasă un răspuns